Sarbatoare traditionala pe meleagurile noastre, martisorul constitue o contributie specific romaneasca la zestrea de traditii si obiceiuri cu care intram in Uniunea Europeana.
Snurl impletit din fire albe si rosii, reprezinta simbolul primaverii, norocului si bunastarii.
Cu o vechime de peste 8000 ani, atestata prin descoperiri arheologice, sarbatoarea martisorului a cunoscut un bogat bagaj de obiceiuri cu originea in credintele si practicile agrare. Amintim cate ceva din aceste obiceiuri, cateva din ele pastrandu-se si astazi in unele sate:
Femeile purtau snururi la inceputuri confectionate din fire de canepa, lana sau mai tarziu bumbac. De ele atarnau pietricele de rau vopsite in al alb sau rosu, monede de aur, argint sau muguri, flori. Martisorul era prins la copii la gat, la mana, la picior. Martisorul se purta pana la sfarsitul lunii martie cand el era atarnat intr-un pom inflorit, in crengile visinilor, ciresilor etc. pe cornul sau macesul inflorit ca sa se faca poame multe. Credinta era ca martisorul va fi ridicat spre soare de catre randunele, aducand noroc celui ce l-a pus in pom. Apoi monedele erau folosite pentru a cumpara cas si vin rosu pentru ca toata vara fetele sa aiba fata alba si bucuroasa. Cu alb si rosu se impodobeau si primele oi care intrau in stana sau primul plug iesit la arat.
Semnificatia celor doua culori a cunoscut si ea diferite interpretari: rosul a reprezentat culoarea focului, a sangelui, a primaverii, ferea de deochi si era atribuita vietii, deci femeii. Albul reprezenta limpezimea apelor, a albului norilor sau a iernii si specifica intelepciunea barbatului. Snurul insemna impletirea inseparabila a celor doua sexe, permanenta miscare a materiei sau continuitatea vietii dupa moarte.
Astazi daruirea unui martisor unei personae de sex feminin este un prilej de bucurie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu