Descurajare....

Simt uneori ca lumea e atat de rea incat ma copleseste cu apasarea ei.
As vrea sa gasesc ceva de care sa ma agat pentru a ma indeparta dar nu exista nimic care sa ma ajute.
Tacerile mele sunt ca o razbunare.Timpul ma poarta parca in alte lumi.Imi pare ca cerul e atat de aprope incat nu e nevoie decat sa ma ridic pe varfuri ca sa-l ating.
Am impresia ca in jurul meu e o ceata ce ma impiedica sa inaintez si imi scurteaza privirea.Totul mi se pare fara rost.Ca un om ce si-a pierdut vederea imi amintesc prin ceata cum arata soarele, ce culoare are cerul, cum e iarba si vantul; am uitat cum sunt, ce ma defineste.Simt totul fara sa vad.
Mi-e sufletul greu de neincrederea adunata de atata timp.Am obosit.Imi chem gandurile cu greu, caci in mine zace un greu mare, mare de tot, cat o viata.Nu pot sa fug de nimic fiindca urasc lasitatea, nu pot sa vorbesc cu nimeni fiindca nu am incredere.
M-am saturat de uniformitate, de monotonie, perfidie si nepasare!
Vreau sa traiesc cu adevarat dar nu pot face asta din cauza ta......
..................................